Legatura prea stransa intre sot si sotie poate dauna casniciei? Poate duce intimitatea la destramarea unei legaturi matrimoniale? Noile studii asupra creierului uman arata ca da. Cuplurile care nu fac fata schimbarilor survenite pe parcursul diverselor etape ale casatoriei se pot destrama. Iar ruptura este adesea previzibila, deoarece, intr-o relatie, creierul dicteaza o serie de raspunsuri „firesti“. Trainicia sau destramarea casniciei depinde de abilitatea celor doi de a interpreta si negocia aceste mesaje, pentru a parcurge cu intelepciune diversele etape ale relatiei.
De 20 de ani studiez modul in care creierul femeii si cel al barbatului afecteaza casatoria, de la prima idila si apoi pe tot parcursul „parteneriatului“ de o viata. Putem face ca dragostea sa dureze o viata numai daca acceptam diferenta de comportament ca pe un dat al naturii umane.
IdilaCand doi iubiti sunt impreuna, creierul fiecaruia „se indragosteste“ si el. „Cuplarea“ se traduce la nivelul creierului astfel: creste nivelul feromonilor, semnale chimice care lucreaza prin intemediul simturilor – de aceea, cand cei doi se miros sau se privesc, mintea barbatului si a femeii devin una; de asemenea, creste si nivelul oxitocinei, un hormon de „apropiere“ care ii face pe iubiti sa treaca peste aspectele deranjante din comportamentul celuilalt. In cele din urma, insa, „paradisul de iubire“ se destrama si relatia intra intr-o noua faza biologica.
DeziluziaDupa cateva luni sau un an, hormonii si chimia creierului incep sa se modifice, iar partea rationala a fiecaruia, cortexul cerebral, incepe sa bage de seama ca „jumatatea“ are defecte. Partenerul ne supara, ne irita, ba chiar ne sperie uneori. Daca ne-am casatorit in etapa Idilei, acum probabil ca regretam. Asadar, nevasta incepe sa se intrebe: „Oare la ce s-o gandi?“ In acest timp, sotul prefera sa stea tolanit pe canapea si sa se uite la televizor, in loc s-o alinte. Ea se simte respinsa, mai ales ca el nu-i mai spune deloc ce simte pentru ea.
Sotul, in schimb, nu pricepe de ce ea incepe sa-l critice pentru toate fleacurile. Sunt impreuna de cativa ani. Poate au deja un copil. Ce o mai vrea si femeia asta? Barbatul are senzatia ca greseste undeva, dar habar n-are cum sa indrepte lucrurile.
Substantele chimice din creier, care „preluasera conducerea“ la inceputul povestii de dragoste, s-au risipit de parca iubirea si-ar fi pierdut orice punct de sprijin. Ce usor ne e, in astfel de clipe, sa credem ca ceva nu este in regula cu noi insine sau cu partenerul! Ce usor ne vine sa spunem: „Nu este persoana cu care m-am casatorit!”
Insa aceasta confuzie este o etapa fireasca, o defectiune chimica in creierul celor doi. Dar si un stadiu necesar care ii ajuta pe cei doi, care gandesc atat de diferit, sa se accepte asa cum sunt pentru tot restul vietii.
Lupta pentru PutereDoi insi care gusta Deziluzia se angajeaza, de obicei, intr-o Lupta pentru Putere. Vor incerca sa contracareze defectiunea chimica schimbandu-l pe celalalt in ceea ce era – sau, de fapt, in ceea ce parea a fi – in etapa Idilei. Un barbat si o femeie care se iubesc si se infrunta astfel vor intampina si o alta dificultate (care poate deveni si o arma): ei au structuri neuronale „diferite“ – atat creierul masculin, cat si cel feminin gandesc, actioneaza, se comporta si chiar iubesc in mod unic.
Este o etapa dureroasa. Dar cuplurile care se angajeaza in Lupta pentru Putere adesea nu isi dau seama ca tocmai diferenta de structura dintre creierul barbatului si cel al femeii ar putea fi cheia unui mariaj care sa dureze.
Dupa ce Idila se stinge, probabil ca barbatul va fi mai dornic de activitati independente, iar femeia va simti nevoia de a se intalni mai des cu prietenele. Aceste tendinte izvorasc din rolurile atribuite fiecarui sex de catre familie si societate, si sunt accentuate de hormoni precum testosteronul si estrogenul.
Dar ce impact au toate acestea asupra casatoriei? Ei bine, unul dintre motivele principale pentru care ne hartuim reciproc si fara mila in etapa de Lupta pentru Putere este faptul ca fiecare intelege diferit independenta in cadrul mariajului. Nu e deloc surprinzator, asadar, ca primele casatorii care se termina cu divort dureaza vreo sapte-opt ani. Exact atata timp petrecem incercand sa il „schimbam“ pe celalalt dupa reteta personala.
Insa nu putem reface vechea structura chimica si neurala. Natura ne impinge mereu inainte, spre urmatoarea etapa a vietii. Si ajungem intr-un nou stadiu al iubirii maritale, cand amandoi avem, in sfarsit, posibilitatea de a ne descoperi reciproc, atat in ipostaza de amanti, cat si ca barbat, respectiv femeie. Cuplul paseste intr-o noua etapa a vietii impreuna, cand atat barbatul, cat si femeia sfarsesc prin a se descoperi asa cum sunt ei.
Dez-vrajireaCeea ce numeroase cupluri nu inteleg este ca, inaintea despartirii, mai exista o faza intermediara, care adesea trece neobservata. In etapa Idilei, a Deziluziei si in cea a Luptei pentru Putere, barbatul si femeia se apropie prea mult unul de celalalt, anuland reciproc individualitatea partenerului. Astfel, sotul poate percepe ca pe o pierdere de timp sentimentalismul sotiei, nevoia ei de comunicare, nevoia ei de iubire senzuala, chiar si atitudinea ei fata de muncile gospodaresti. Iar sotia ar putea percepe drept periculoase sau egoiste obiceiurile si hobby-urile barbatului, preocuparea lui pentru serviciu si nevoia lui de independenta. In aceasta etapa, partenerii se trezesc si isi dau seama ca s-au apropiat nesanatos de mult, iar acum trebuie sa se distanteze din punct de vedere psihologic. Asta nu presupune divortul, ci intelegerea reciproca. In aceasta noua faza, partea rationala a mintii are castig de cauza asupra celei emotionale. De altfel, emotiile provoaca conflicte si regretul dureros dupa Idila destramata.
Barbatul incepe sa se retraga fara sa spuna nimic atunci cand nevasta face un lucru care il enerveaza – pur si simplu el nu mai vede o problema in asta. Cand si sotul devine, la randul lui, suparator, femeia isi spune cu intelegere: „Stiu acum care-i treaba cu acest obicei al sau“.
Pana la urma, sotul isi da seama ca sotia are dreptate: o relatie se duce de rapa daca cei doi nu petrec suficient timp impreuna. Dar si el are dreptate in felul lui: casatoria ajunge la ananghie si atunci cand nu exista suficienta independenta in cuplu. Cand stam prea departe unul de celalalt, dragostea aceea uluitoare de care ne-am bucurat la inceput moare. La fel, casatoria nu rezista nici daca suntem prea apropiati si nu il lasam pe celalalt sa fie el insusi. Cheia succesului sta in intelegerea punctelor forte – diferite – ale chimiei barbatului si femeii.
Un marial care sa dureze
Iubirea armonioasa, pe care eu o numesc Independenta in Intimitate, inseamna pentru cuplu atingerea unui echilibru intre felul tipic masculin si cel tipic feminin de relationare. Lupta pentru Putere din cea de-a treia etapa face loc unei strategii a iubirii mature, favorizand atat intimitatea, cat si independenta. Cei doi traiesc impreuna, isi cresc copiii, iubesc si sunt iubiti, dar asta nu pentru ca au devenit identici, ci pentru ca au invatat sa-si accepte cu draga inima diferentele.
Cultivati Intimitatea
• Intr-o casatorie fericita, sotul si sotia isi creeaza mici ritualuri care ii apropie: intalniri la ceas de seara, cina in familie, telefoane si e-mail-uri cand unul dintre ei este departe de casa. Dar cei doi nu trebuie sa-si petreaca in intimitate fiecare clipa. Micile ritualuri devin stalpii mariajului nu prin frecventa lor, ci prin faptul ca ajuta la consolidarea relatiei de dragoste in perioadele in care viata de zi cu zi devine prea stresanta si solicitanta.
• Sotii dau dovada de amabilitate si politete unul fata de celalalt mai tot timpul. Probabil ca nimeni nu merita un tratament mai bun decat sotul sau sotia. Dar, cand suntem prinsi in Lupta pentru Putere, avem impresia ca tocmai pe partener ar trebui sa ne varsam oful. Lobii frontali isi fac cu adevarat datoria doar daca reusim sa ne dam seama ca o casatorie reusita depinde de politete si bunatate.
• Cei doi isi rezolva diferendele, in loc sa le lase sa mocneasca. Sigur ca se mai infurie si se mai cearta, dar apoi isi cer scuze pentru rautate si isi rezolva conflictele. La nevoie, cer ajutor de la prieteni, familie sau chiar de la specialisti.
Protejati-va Independenta
• Fiecare dintre parteneri apreciaza excentricitatile si modul diferit in care se comporta celalalt, mai ales diferentele care tin de natura specifica a barbatului si a femeii. Sa zicem ca el monopolizeaza telecomanda cand se uita amandoi la televizor. In loc sa sara in sus, ea pufneste in ras. Sau poate ca doamna vrea sa vorbeasca despre sentimente. Atunci el intelege cat de important e acest lucru pentru ea, ca femeie, si isi face timp pentru a o asculta.
• Fiecare are propriul grup de prieteni, in general femei, in cazul sotiei, respectiv barbati, in cazul sotului. Si fiecare il incurajeaza pe celalalt sa continue aceste prietenii. De-a lungul anilor pot avea surpriza sa descopere ca, desi partenerul le este cel mai bun prieten, o buna parte din nevoile lui emotionale se implinesc si prin altii.
• Fiecare lasa loc si pentru altceva in casnicie. De exemplu, daca pentru unul dintre parteneri este foarte important un proiect anume, un hobby, un sport sau o anumita maniera de socializare, celalalt trebuie sa-si sprijine tovarasul de viata in acest sens. Astfel, fiecare va avea un loc, o perioada sau o activitate proprie, care sa ii consolideze sentimentul de importanta si putere.
Conteaza enorm sa stii de la inceput ca sentimentele unuia fata de celalalt se vor schimba cu timpul si ca aceasta schimbare este fireasca. Chimia creierului joaca un rol important aici si nu are rost sa i te impotrivesti. Mai bine lasa biologia sa te ghideze spre intelegere si o dragoste fireasca si de durata. In fond, oamenii sunt creatii ale naturii, iar natura e cu adevarat inteleapta
