Nimic si nimeni nu poate da o satisfactie mai mare unui parinte decat faptul de a-si vedea copilul zambind. Reusim insa, ca parinti, sa fim intotdeauna creatorii fericirii copiilor nostri? Stim sa le dam aripi atunci cand au nevoie de ele, pentru a-i invata zborul spre fericire? Poate ca da, poate ca nu… Raspunsurile le aflam adesea tarziu, dupa ce copilaria va fi trecut demult si cateodata e mult prea dificil sa mai schimbam ceva.
Ce ar trebui sa facem, asadar, pentru a ne creste copiii in armonie cu aspiratia spre fericire? Iata cateva raspunsuri oferite de Philippe Presles, autorul unei carti admirabile despre cum pot parintii sa cultive fericirea propriilor copii – L'envol de la conscience, aider son enfant à devenir libre et heureux (Zborul constiintei sau despre cum sa iti ajuti copilul sa devina liber si fericit).
Fii suporterul oficial al copilului tau!
Una dintre principalele capcane in care cad parintii care isi doresc ceea ce este mai bun pentru copiii lor este aceea ca se comporta ca un manager al propriului copil si nu ca un suporter. De fiecare data cand fortam un copil sa faca ceva, el va actiona din constrangere si nu pentru ca isi doreste sa faca acel lucru. Si daca pe moment acest lucru poate functiona, pe termen lung lucrurile se complica.
Care este solutia? Transforma-te din manager al timpului liber al copilului in suporter al pasiunilor sale. A fi suporter inseamna a fi alaturi de copil atat in momentele frumoase, cat si in momentele dificile. Un suporter crede in propria echipa pana la capat, indiferent de reusite sau esecuri. La fel trebuie conceputa si relatia cu propriul copil.
Co-mu-ni-cati!
Prinsi mereu in mecanismul uluitor al vietii cotidiene, uitam uneori sa vorbim… pur si simplu sa vorbim. Chiar si dupa o zi stresanta la serviciu, uitam adesea sa ne relaxam si prelungim inutil stresul – goana dupa cumparaturi, activitati optionale pentru copii, curatenie in casa si alte astfel de lucruri banale pe care reusim sa le transformam intr-o piedica in calea comunicarii cu propriul copil. Dupa o zi la scoala, copilul simte nevoia sa impartaseasca cu parintii ceea ce a trait, sa isi comunice emotiile pozitive sau negative. De aceea, este absolut necesar sa ii acordam timpul necesar. Nu numai ca isi va dezvolta increderea in sine si relatia armonioasa cu parintii, dar astfel de momente il ajuta sa isi dezvolte si vocabularul si capacitatea de a comunica, in general. Este important, de asemenea, sa ii spui copilului tau ceea ce te preocupa, fara a intra neaparat in detalii. Vorbeste-i despre propriile emotii si invata-l astfel cum sa si le comunice pe ale sale.
Alunga stresul!
Atunci cand stresul iti invadeaza viata si se amesteca inclusiv in relatia cu copilul tau este extrem de grav! Este cazul sa iti revizuiesti prioritatile! Incearca sa te detasezi de stresul de la serviciu si sa faci ca acasa lucrurile sa fie facute din placere si nu din obligatie. Implica-ti copilul in treburile casnice, fara a-i da sentimentul ca le face din obligatie. La cumparaturi, in bucatarie, la curatenie, peste tot in treburile casnice ajutorul sau poate fi nepretuit nu doar prin aceea ca te scuteste de anumite treburi, ci mai ales prin faptul ca ii dai incredere in fortele proprii copilului tau. Pe scurt, momentele petrecute in familie sunt benefice pentru deconectarea de la stres si sunt extrem de importante pentru fericirea copilului tau.
Aminteste-ti de lucrurile bune!
Psihologia pozitiva este o stare de spirit transmisibila. Il poti face pe copilul tau sa se simta fericit, amintindu-i mereu partile sale bune. Puteti inventa un joc – spre exemplu, puteti stabili impreuna ca la cina, fiecare sa impartaseasca cel mai frumos moment al acelei zile. Este un bun antrenament pentru a vedea partile frumoase ale vietii si pentru a invata sa gusti fericirea lucrurilor simple. De asemenea, va puteti impune cateva momente de tacere in timpul mesei, doar pentru a savura bunatatile din farfurie. A sti sa traiesti prezentul si, in acelasi timp, a nu uita sa rememorezi aspectele pozitive ale vietii este un bun exemplu de optimism pe care il putem oferi copiilor nostri.
Gaseste un echilibru intre recompense si pedepse!
Pentru a-ti ajuta copilul sa capete mai multa incredere in sine aminteste-ti mereu ca este o fiinta libera, ca si tine. Respecta-i initiativele si incurajeaza-l atat cat este nevoie, astfel incat sa isi realizeze singur obiectivele si sa fie stapan pe alegerile proprii. Lasa-ti copilul sa isi asume riscuri, controlandu-l, desigur, din umbra, astfel incat sa nu ii creezi impresia ca ii ghidezi in permanenta alegerile. Obiectivul trebuie sa fie intotdeauna acela de a-l ajuta sa se asigure ca a facut alegerea buna, ca este capabil sa ia decizii pentru sine. Nu te astepta la realizari marete din primele astfel de incercari, dar fii sigur ca in timp rezultatele se vor vedea.
Nu dramatiza!
Ca parinti, trebuie sa avem intotdeauna grija ce mesaje transmitem copiilor nostri, mai ales cand in centrul atentiei sunt esecurile copilului. Discursurile pe care le tinem nu ar trebui sa aiba un efect de morala, ci sa contribuie la crearea stimei de sine, amintindu-i mereu copilului ca trebuie sa aiba incredere in foretele proprii si ca noi, ca parinti, il sustinem mereu neconditionat. Cea mai mare greseala pe care o fac adesea parintii este sa lege esecurile copiilor de personalitatea lor. Un copil care a facut ceva rau nu este neaparat un copil rau. Este important ca orice esec sa fie discutat calm, fara sa fie dramatizat, pentru a putea vedea unde s-a gresit si ce trebuie indreptat, astfel incat viitorul sa fie pozitiv.
Limiteaza placerile nocive!
Societatea de consum in care traim exceleaza in placeri simple si nocive,despre al caror impact negativ toata lumea discuta, insa masurile reale luate impotriva lor raman, de cele mai multe ori la nivel teoretic. Televizorul, tableta, laptopul, telefonul mobil, shoppingul haotic de jucarii, toate acestea nu fac decat sa creeze o stare aparenta de bine copiilor. In realitate, aceste atractii ce creeaza dependenta provoaca un vid interior pentru ca sunt genul de activitati imediate care ne fac sa ne pierdem notiunea de fericire adevarata, de bucurie pe care o dau jocurile ce presupun mai multa interactiune, precum discutiile cu prietenii, jocurile sportive etc. Este esential, asadar, ca aceste placeri imediate create cu ajutorul tehnicii sa fie reduse la maxim. Desigur, ele nu trebuie interzise cu totul, pentru ca in acest caz copilul va dobandi frustrari inutile. In schimb pot fi amanate, prin mici trucuri, gasindu-i alte preocupari mai sanatoase copilului.
Dezvolta-i competentele!
Copilului tau ii place sa cante, sa danseze, sa faca sport, sa citeasca?Sustine-l in demersurile sale creative! Un copil fericit este un copil care stie sa profite de propria creativitate intr-un domeniu care ii place. A-l ajuta sa isi dezvolte niste competente, fara a-l obliga, este un lucru primordial pentru a-i ghida pasii pe drumul spre fericire.
